Topografie cu zambetul pe buze

Am scăpat de un teanc de hârtii şi am iesit pe teren. Am avut de masurat 45 de ha padure si am terminat intr-o zi. Nu conteaza ca am cuplat 4x4, pe alocuri panta avand ceva peste 60  de grade si ca m-a prins noaptea in padure. Când am ajuns acasă aveam hainele pline de noroi, răşina pe maini si nu mai zic de cetină.
Simt însă că nu am greşit in alegerea facuta şi că îmi place cu adevarat meseria mea. E un sentiment de libertate, ce vine parcă din moşi stramoşi.
Pe la noi au fost oameni liberi, nu a prins nici colectivizarea si nici alte forme se stăpânire.

Bucovina, tara fagilor si a bogăţiei, Nu a BMV-urilor si a luxului ci a oamenilor simpli, bogati sufleteşte.După ce am terminat de măsurat, am oprit acasă, nu la proprietar, ci la persoana pe care o împuternicise să-mi arate limitele si nu am scăpat fără sa ne aşezam la masă.
Câtă linişte şi pace. Mâncare simplă, de post, oferită din inima. 

E doar o zi dintre multe altele...  dar in astfel de zile si cu asemenea oameni îmi găsesc puterea de a înfrunta birocraţia si tot mecanismul ăsta al statului a cărui unică raţiune de a exista pare a fi sabotarea propriilor cetăţeni întratât încât să prefere a fi slugă străinilor decât sa mai încerce să faca ceva în propria lui ţara.
Rămân totuşi pe poziţie, după ce vor fi plecat toţi trebuie să stingă becul cineva...